Nu-L vom putea cunoaște pe Hristos decât dacă El ne va cunoaște mai întâi (Cuviosul Porfirie)

Oare Dumnezeu nu ne cunoaște pe toți? La ce se referă aici Cuviosul Porfirie? Pentru a explica, el citează pe Sfântul Apostol Pavel care zice: Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu... (Galateni 4, 9). El echivalează modul în care Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare în parte cu felul în care noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu. El încearcă se explice că relația noastră cu Dumnezeu este foarte importantă. Dacă noi nu-L cunoaștem pe Dumnezeu, atunci nu putem spune cu convingere că El ne cunoaște. Este ca și cum am considera o persoană necunoscută ca fiind cel mai bun prieten, sau am numi pe cineva pe care l-am văzut o dată pe stradă ca fiind o persoană de nădejde. Oare cum poate o asemenea persoană să ne cunoască, atâta timp cât noi nu am depus niciun efort minim ca să legăm vreo prietenie?

El continuă: Nici nu Îl vom putea iubi, dacă El nu ne iubește mai întâi. Hristos nu ne va iubi, dacă noi nu suntem vrednici de dragostea Lui pentru noi. Pentru a ne putea iubi, El trebuie să găsească în noi ceva special. Dar ai să zici: Dumnezeu este iubire, și El ne iubește necondiționat. Ce lucru sau trăsătură specială trebuie să găsească în noi? Acel lucru este în strânsă legătură cu voința noastră liberă, mai exact cum ne exercităm liberul arbitru. Fără dragostea și supunerea de bunăvoie adică liberă a voii noastre pentru a împlini voia Sa, nu ne vom bucura de dragostea Lui cea dumnezeiască, și nu Îl vom cunoaște. Iată El stă la ușă și bate, trebuie deci ca să-i deschidem ușa sufletului nostru, ca El să intre și să ne umple de dragostea Lui cea neasemănată. Acest lucru trebuie să-l descoperim în noi: cuviosul Porfirie o numește smerenie. El explică că dragostea lui Dumnezeu, Harul Său care aduce bucurie și binecuvântare vine doar atunci când ne smerim și îngăduim ca acesta să lucreze din interiorul sufletului nostru. Harul lui Dumnezeu este acolo întotdeauna, dar devine lucrător când noi Îl iubim pe Dumnezeu, când ne arătăm dragostea noastră pentru El, când ne smerim.

Îți vei dori, vei cere, te vei zbate și te vei ruga, dar nu vei primi nimic. Pregătește-te să dobândești acele lucruri pe care Hristos le dorește, pentru ca Harul Său să intre în sufletul tău. De multe ori se întâmplă ca Harul lui Dumnezeu să nu vină peste tine pentru că îți lipsește un lucru. Care e acela? E sfânta smerenie. Fără smerenie, nu-L putem iubi pe Hristos! Provocarea care ni se pune înainte este să împlinim cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în Mine (Galateni 2, 20).