Omul smerit nu cade niciodată
Smerenia însă este asemenea copacului binecuvântat: cu cât rădăcinile îi sunt mai adânc înfipte în pământ, cu atât mai înalt crește.
Și cum ar putea să cadă? El se află mai jos decât pământul! Mândria este asemenea unui balon de săpun, se umflă și zboară în înalt, dar într-o clipită se sparge și dispare. Smerenia însă este asemenea copacului binecuvântat: cu cât rădăcinile îi sunt mai adânc înfipte în pământ, cu atât mai înalt crește.
Așa cum asupra celor mândri se abate blestemul lui Dumnezeu: „Tot cel ce se înalță pe sine, se va smeri”, tot astfel și în cei smeriți se împlinește binecuvântarea dumnezeiască: „Cel ce smerește pe sine, se va înălța”.
(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 200)
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro