Arhimandritul Serafim Alexiev s-a născut în anul 1912 într-o familie săracă, dar evlavioasă.

A absolvit Seminarul Teologic din Sofia și Facultatea de Teologie, după care şi-a continuat studiile în Elveţia.

În anul 1940 intră în monahism. Un rol hotărâtor în viaţa lui l-a avut prietenia cu vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Serafim Sobolev, în care afla un povăţuitor fără seamăn în ale credinţei şi vieţii duhovniceşti.

În viaţa şi activitatea creatoare a arhimandritului Serafim se disting trei perioade.

• Prima (până în anul 1960), când, în ciuda condiţiilor vitrege, desfăşoară o neobosită activitate pastorală, ţine predici şi omilii pline de har, scrie broşuri şi poezii pe teme moral-duhovniceşti. Din această perioadă datează culegerile de omilii „Nădejdea noastră” şi „Dragostea noastră” – două dintre cele mai căutate cărţi ale sale.
• În a doua perioadă (1960-1969), Arhimandritul Serafim Alexiev – deja doctor în teologie dogmatică al Academiei de Teologie din Sofia – publică o serie de studii, rodul unei trude teologice neistovite.
• A treia perioadă debutează în anul 1969, când, din cauza unui dezacord de principiu cu privire la reforma calendarului din Bulgaria, este nevoit să părăsească Academia Teologică. În această perioadă Arhimandritul Serafim scrie o nouă serie de cărţi teologice, dintre care amintim: „Rugăciunea noastră”, „Viaţa de după moarte”, „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul”, „Ortodoxia şi ecumenismul”.

Arhimandritul Serafim Alexiev a trecut la Domnul în data de 13 ianuarie 1993.