Osândirea de sine nu este îndeajuns
Osândirea de sine nu este îndeajuns. Ea trebuie însoţită de o hotărâre puternică de a nu mai săvârşi nelegiurile de mai înainte. Altminteri nu vor exista izbânzi în viaţa duhovnicească. Omul va bate pasul pe loc, dacă este îndoit, dacă o dată se ridică, o dată cade, şi dacă acum zideşte, iar mai apoi dărâmă ceea ce a înălţat.
Osândirea de sine nu este îndeajuns. Ea trebuie însoţită de o hotărâre puternică de a nu mai săvârşi nelegiurile de mai înainte. Altminteri nu vor exista izbândzi în viaţa duhovnicească. Omul va bate pasul pe loc, dacă este îndoit, dacă o dată se ridică, o dată cade, şi dacă acum zideşte, iar mai apoi dărâmă ceea ce a înălţat.
(Arhimandrit Serafim Alexiev, Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 27)
„Luptă ca să dobândești virtuțile și, după aceea, ține-te treaz ca să le păstrezi”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro