Părintele Paisie Aghioritul ne învaţă astfel: „Pocăinţa şi Spovedania sunt cele de care avem astăzi nevoie. Sfatul meu către oameni este următorul: Pocăiţi-vă şi vă spovediţi, pentru ca demonul să fie lipsit de drepturi, iar voi să nu mai fiţi sub puterea lui. Pentru ca oamenii să înţeleagă şi să se pocăiască, au nevoie de o smucitură... încă nu au conştientizat că prin pocăinţă omul poate schimba decizia lui Dumnezeu. Faptul că omul are atâta forţă nu este o glumă. Faci rău? Dumnezeu îţi va da după ce faci. Iar dacă spui: «Am păcătuit!», Dumnezeu schimbă mânia în milă şi îţi dă binecuvântare.”

Pocăinţa din inimă curată, neformală, schimbă cele rele, modifică evenimentele petrecute, numai că, de data aceasta, în plan interior. Atunci când conştientizăm puterea ucigătoare a păcatului şi nevrednicia acestuia, atunci când ruşinea şi speranţa ne copleşesc sufletul, inima noastră se umple de har dumnezeiesc. Acesta ne smulge din robia diavolului, ne eliberează de legăturile păcatului şi şterge urmele acestuia. Harul face ca acţiunile noastre să apară în faţa lui Dumnezeu „ca şi cum nu ar fi fost”.

Păcatul distruge omul, iar harul îl vindecă. Dacă boala noastră sau a altcuiva este rodul încălcării legii lui Dumnezeu, atunci în urma îndepărtării cauzelor duhovniceşti dispar şi urmările fizice ale acesteia (vezi Marcu 2, 3-12). „Prin pocăinţă te poţi izbăvi de bolile pedepsitoare”, spunea Sfântul Varsanufie cel Mare.

Dar nu este obligatoriu ca pocăinţa să ducă la vindecarea totală. În primul rând, pentru că aceasta nu intră întotdeauna în planul lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, întrucât credinţa şi osârdia noastră sunt slabe. Cine dintre noi va auzi cuvintele Domnului adresate femeii bolnave de scurgere de sânge: [...] Credinţa ta te-a mântuit (Marcu 5, 34)?

Numai că de dragul pocăinţei autentice Providenţa Divină poate înmuia manifestările clinice ale bolii: poate să facă mai rare acutizările, mai blânde crizele, să uşureze durerea, să elimine complicaţiile apărute sau posibile, să înlăture efectele secundare ale medicamentelor ş.a. Domnul îi susţine pe cei credincioşi în activitatea lor, chiar dacă pare imposibil ceea ce li se întâmplă. El întăreşte răbdarea şi dă putere pentru trecerea peste greutăţi, îndepărtează micimea sufletească şi panica, ajută la mobilizare şi orientare în viaţă.

(Konstantin V. Zorin, Genele și cele șapte păcate capitale, Editura Sophia, Bucureşti, pp. 199-200)