Părinţii vechi aveau simplitate şi bunătate multă

A fi monah nu este nicio vrednicie. Monah eşti spre pocăinţă. Numai un preot sau un diacon – oricum un cleric – poate spune aşa! Pentru că acelea sunt trepte de vrednicie. Călugăria este crucea spre pocăinţă.

Chilia călugărului este foarte importantă; să ai puricii tăi acolo…

Simplitate simplă… Părinţii vechi aveau simplitate şi bunătate multă.

Când a venit odată un monah pentru sfaturi duhovniceşti şi s-a prezentat „monahul X, cu nevrednicie”, Părintele Dionisie a spus: „Nu aşa. A fi monah nu este nicio vrednicie. Monah eşti spre pocăinţă. Numai un preot sau un diacon – oricum un cleric – poate spune aşa! Pentru că acelea sunt trepte de vrednicie. Călugăria este crucea spre pocăinţă”.

Preoţii de parohie ar trebui să facă cele şapte Laude la biserică în fiecare zi, dimineaţa şi seara. Preotesele trebuie să fie ca nişte mame pentru cei din parohie.

Sunt episcopi cu frica lui Dumnezeu, evlavioşi, care îşi dau seama ce înseamnă rangul pe care-l poartă, îl respectă cu smerenie şi-şi aduc aminte de cuvântul „smeritu-m-am şi m-am mântuit”, pentru că în scaunele astea înalte cu mare greutate stai dacă nu bagă de seamă omul ca să se smerească. Şi-aşa, cei care îşi dau seama sunt oameni cu frica lui Dumnezeu şi, cu toate că au un rang superior, sunt totuşi smeriţi.

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura  Prodromos, 2009, p. 286)

De la același autor

Ultimele din categorie