Dacă am făcut fapte bune, de ce au venit asupra noastră aceste răutăți?

Acestea toate le-a făcut Iov, sluga Domnului, când au năvălit asupra lui relele acelea, iar el n-a defăimat, ci a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Fie numele Domnului binecuvântat în veci”.

Ascultați ce grăiește Scriptura despre Iov, câtă avere avea, cirezi de boi și oi, și cămile, și toată cealaltă avere pe care Dumnezeu o încredințase lui Iov, pe toată a ars-o focul. Și Iov n-a zis niciun cuvânt de răzvrătire, ci, „Domnul a dat, Domnul a luat”. Ascultă și vezi, el atât de multe pierzând, n-a defăimat, ci, când le-a primit, a lăudat pe Dumnezeu, iar când s-au luat de la dânsul, nu s-a jelit. Iar oamenii, cei de acum, când primesc și iau, nici nu-și aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar când le pierd și se păgubesc, atunci încep a defăima pe Făcătorul, numărându-și vredniciile lor. De au dat vreo măsură de grâu, sau o pâine la săraci, de au aprins o lumânare la biserică, sau de au adus spre jertfă un ied, apoi le pomenesc și zic: „Am făcut aceste fapte bune, de ce dar, au venit asupra noastră aceste răutăți?”. Însă, se cade nu numai să nu pomenești acele mici fapte bune, ci, mai vârtos, să-ți aduci aminte de cele mai de seamă porunci ale Legii, pe care nu le-ai făcut. Ai aprins, adică, o lumânare în biserică, bine; dar iată a intrat în biserică și săracul, suspinând cu lacrimi din pricina ta, și ți-a stins strălucirea lumânării tale. Sau ai dat cutărui sărac o pâine, ceea ce și eu adeveresc, dar adu-ți aminte că turmele oilor tale au mâncat toată secerătura săracului. Drept aceea, asuprești mult și faci puține bunătăți. Apuci mult și dai puține.

De voiești să nu fii învinuit, apoi nu năpăstui pe cel sărac, nici pe semenul tău. Pe cei scăpătați nu-i nedreptăți, pe văduve nu le asupri, pe sărac nu-l trece cu vederea, de la vecini să nu-ți întorci fața, pe prieteni să nu-i înșeli, pe cei bătrâni să nu-i mânii, pe părinți să-i cinstești, de biserică să nu te desparți, de desfrânare să te depărtezi, de iubirea de arginți să te păzești. Iubirea față de frați să nu o uiți, vătămarea răutății să o gonești din inima ta și dragostea să ți-o sădești în inimă. De iubirea de străini să nu te lepezi, și de la adevăr să nu te depărtezi. De clevetiri să fugi departe, smerenia să o iubești, de sfadă să te îngrețoșezi.

Acestea toate să le păzești și nu te va cuprinde pe tine răul și, măcar de ar și năvăli, dar tu să nu hulești. Acestea toate le-a făcut Iov, sluga Domnului, când au năvălit asupra lui relele acelea, iar el n-a defăimat, ci a lăudat pe Dumnezeu, zicând: „Fie numele Domnului binecuvântat în veci”. Deci, de ar fi cineva bolnav sau din bogăție ar cădea, și de l-ar primi cu răbdarea acestuia, apoi și cununii aceluia vrednic va fi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava! Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 451)

Ultimele din categorie