Răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste

Cuvinte duhovnicești

Răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste

    • Răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste
      Foto: Valentina Bîrgăoanu

      Foto: Valentina Bîrgăoanu

Dacă Duminica Fiului Risipitor ne-a pus înainte dragostea cea preamilostivă a lui Dumnezeu față de oameni, duminica a treia, a Înfricoșătoarei Judecăți, ne face să medităm la răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste, răspuns care se îndreaptă deopotrivă către Dumnezeu și către aproapele.

Iubirea nu-i unilaterală, ea cere răspuns din partea celui iubit, iar răspunsul cel mai firesc nu poate fi altul decât tot iubirea. Dacă Duminica Fiului Risipitor ne-a pus înainte dragostea cea preamilostivă a lui Dumnezeu față de oameni, duminica a treia, a Înfricoșătoarei Judecăți, ne face să medităm la răspunsul omului față de dumnezeiasca dragoste, răspuns care se îndreaptă deopotrivă către Dumnezeu și către aproapele.

Iubirea față de Dumnezeu e datoria cea mai sfântă a omului. Nu-și iubesc oare copiii pe părinți? Și animalele și fiarele sălbatice iubesc pe binefăcătorul lor, dar cum să nu iubească omul pe Dumnezeu, Făcătorul său și dătătorul a tot binele? „Dragostea de Dumnezeu e mișcarea cea mai firească a inimii: trebuie să te constrângi, să-ți faci silă, să te chinuiești, ca să nu iubești pe Dumnezeu”.

Încă din Vechiul Testament iubirea de Dumnezeu stă în fruntea Decalogului, este cea mai mare poruncă, în care se cuprinde toată Legea și Prorocii: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” (Matei 22, 37). Iar Mântuitorul Hristos nu recomandă nici o altă poruncă așa de mult ca porunca dragostei.

Dar oare cum se împacă libertatea cu porunca? Dumnezeu a făcut pe om ființă liberă, aceasta este cununa demnității sale, și Dumnezeu nu înțelege să nesocotească această libertate. În Sfânta Evanghelie, Mântuitorul vedem că nu poruncește ci invită: „Dacă vrei să intri în viață…; cine vrea să vină după Mine…”. Și totuși, în altă parte, Mântuitorul spune lămurit: „Cel ce mă iubește, acela păzește poruncile Mele” (Ioan 14, 21), arătând că există porunci și că împlinirea lor este semnul cel mai sigur al iubirii de Dumnezeu.

„Împlinirea poruncilor” ascunde o adâncă taină dumnezeiască. Dumnezeu a dat putere celor ce cred în numele Său să se facă fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12). De aceea Sfinții Părinți zic că Dumnezeu este ascuns în porunci sau că „Dumnezeu este ființa virtuților”.

(Protosinghelul Petroniu TănaseUșile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului​, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 23-24)