Rugăciunea să devină gânditoare, așa cum, de altfel, se și numește „rugăciune de gând”. Abia atunci ajunge omul să se roage cu mintea, iar inima lui saltă, se veselește, ajunge la dragostea dumnezeiască, trăiește stări cerești.
Gheronda, cum este mai bine să rostesc Rugăciunea? Cu voce tare, în șoaptă sau cu mintea?
Dacă o spui cu voce tare, vei obosi și te vei istovi repede. De aceea, s-o spui uneori în șoaptă, iar alteori cu mintea. Rugăciunea cu mintea este cea mai bună. Dar fiindcă nu toți oamenii pot s-o spună continuu cu mintea, ajută să o spună cineva și în șoaptă, ca un antrenament. Poți începe să o spui în șoaptă, să continui cu mintea, apoi iarăși în șoaptă și din nou cu mintea. Și să tot alternezi astfel, până ce vei ajunge să spui rugăciunea numai cu mintea, adică rugăciunea să devină gânditoare, așa cum, de altfel, se și numește „rugăciune de gând”. Abia atunci ajunge omul să se roage cu mintea, iar inima lui saltă, se veselește, ajunge la dragostea dumnezeiască, trăiește stări cerești.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 157)
Despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Sfântul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia). ...
