Dacă rugăciunea pe care dorești s-o aduci lui Dumnezeu nu este importantă și semnificativă pentru tine în primul rând, nu o vei putea prezenta Domnului. Dacă ești neatent față de cuvintele pe care le pronunți, dacă inima ta nu le resimte sau dacă viața nu îți este îndreptată în aceeași direcție cu rugăciunea ta, aceasta nu va putea ajunge până la Dumnezeu.

De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l faci este, după cum am spus, să găsești o rugăciune pe care să o poți spune cu toată mintea ta, cu toată inima și cu toată voința ta – o rugăciune care nu trebuie să fie neapărat un mare exemplu de subtilitate liturgică, ci una care să fie adevărată, una care să nu eșueze în ceea ce dorește să exprime. Trebuie să înțelegi această rugăciune, cu toată bogăția și precizia pe care le cuprinde.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, Editura Sophia, București, 2006, pp. 61-62)