Rugăciunea ne lipește de Dumnezeu

Aşa sfanta rugăciune face pe om cu Dumnezeu lipit şi unit cu unirea cea mai potrivită cât îi este firii omeneşti cu putere.

Voi să ştiţi: toate faptele bune, cum ar fi credinţa, nădejdea, înfrânarea, curăţia, blândeţea, îndelungă-răbdarea, răbdarea, dreapta socoteală, cumpătarea, nerăutatea, toate aceste fapte bune apropie pe om de Dumnezeu, dar rugăciunea nu-l apropie, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu Dumnezeu. Vezi un tâmplar că face o uşă sau un dulap, orice mobilă, şi el potriveşte din vinclu şi din gealău şi din ferestrău piesele acelei mobile care ţi-o face. Iată la o uşă îi pune tăblii, îi pune frizuri, toate şi le împănează. Dar uşa aceea nu-i trainică dacă n-a plus clei. Că odată acele piese uscându-se, se desface uşa sau se corogeşte. Iar când i-ai pus clei, uşa se face tare şi este ca şi cum ar fi dintr-un lemn.

Care-i tâmplar ştie ce zic. Ia o scândură şi o geluieşte curat şi mai ia una şi o geluieşte bine şi o trage la cant, la muchie şi le pune alăturea. Şi pe urmă le pune la clei şi după ce le-a lăsat o zi-două să se încleie, trage cu gealăul şi vezi că aproape nu cunoşti unde-i lemnul şi unde s-a unit o scândură cu alta. Şi s-a făcut una prin clei. Aşa sfanta rugăciune face pe om cu Dumnezeu lipit şi unit cu unirea cea mai potrivită cât îi este firii omeneşti cu putere. Deci rugăciunea e cleiul cel duhovnicesc care nu numai apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu.

(Ne vorbește Părintele Cleopa - 15, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 42)

Ultimele din categorie