Rugăciunea pierde păcatele celui ce se roagă

Toată rugăciunea care se va face cu chip cuviincios și luare aminte, care sunt de trebuință la aceasta, se îndreaptă și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, care ne ascultă cererea noastră.

A treia parte a ispășirii este sfânta rugăciune, care, făcută cu credință şi cu multă smerenie, orice vom cere Domnului prin ea, fără îndoială primim, după cum ne-a făgăduit în multe locuri ale Sfintei Evanghelii. Dar să cerem cu adevărat lucruri binecuvântate și spre folosul sufletului nostru. Că toată rugăciunea care se va face cu chip cuviincios și luare aminte, care sunt de trebuință la aceasta, se îndreaptă și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, care ne ascultă cererea noastră. Deși întârzie câteodată a ne asculta, ca să ne dea harul ce cerem, aceasta o face Preaînțeleptul binefăcător, ca să priveghem și să fim mai cu luare-aminte ca, după ce ni-l va da, să-l păzim cu bine și să nu-l pierdem.

Rugăciunea pierde păcatele celui ce se roagă, după cum s-a văzut la vameș. Aceasta înfricoșează și risipește pe draci, poruncește stihiilor, cerului și soarelui, după cum s-a văzut în mai multe vremi și locuri. Prin rugăciune a despărțit Moise Marea Roșie și a trecut pe toți Israelitenii, iar vrăjmașii lor s-au înecat. Asemenea și Isus al lui Navi rugându-se, a trecut Iordanul și a poruncit soarelui care a stat șase ceasuri din calea sa. Așa a făcut și Avva Patermutie și alții. Ilie a poruncit cerurilor, și nu a plouat trei ani și șase luni, după care a făcut rugăciune și a venit ploaie nemăsurată.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 358-359)

De la același autor

Ultimele din categorie