Dumnezeu Se pune pe Sine la îndemâna tuturor. Asemenea lui Dumnezeu, și marii sfinți își ascund minunatele lor virtuți și puterile harului în veșmântul smereniei, se sălășluiesc în adâncă smerenie printre frații lor și, socotindu-se cei dintâi dintre păcătoși, vorbesc și viețuiesc împreună cu păcătoșii. Astfel, aluat bun fiind, amestecându-se cu ceilalți, le împărtășesc și acestora din virtuțile lor, îi câștigă pentru Dumnezeu și îi mântuiesc.

Cel ce se înveșmântează în smerenie, într-adevăr se face asemenea Celui ce din înălțimea Sa pogorâtu-S-a, Celui ce bună-săvârșirea măririi Sale a acoperit și slava Sa întru smerenie o a ascuns, ca zidirea să nu piară arsă de lumina Sa. Căci nicio zidire nu ar fi putut a-L vedea, dacă Dânsul nu ar fi primit o parte dintr-aceasta, ca astfel să aibă părtășie cu ea.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 204)