Adâncește-te în smerenia nesfârșită a lui Dumnezeu. Domnul a luat trup ca să vină pe pământ, a îmbrăcat firea omenească, pentru că Dumnezeu este înconjurat de asemenea foc încât trebuia să ardă pământul și pe oameni: E cu putință să-L vezi pe Dumnezeu și să trăiești? Cu adevărat, cât de mare a fost smerenia lui Dumnezeu! Dumnezeul slavei S-a născut și a îngăduit să fie biciuit de făptura mâinilor Sale. Făcătorul tuturor este nesocotit, este părăsit de ucenicii Săi, care au promis că vor muri împreună cu El. E atât de greu ca omul să se încline în fața acestei smerenii a lui Iisus Hristos, să se smerească, să se nesocotească? Nu, desigur. Domnul Însuși a arătat: smerenie nesfârșită, iubire nesfârșită și supunere nemărginită.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre Credință și Mântuire, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 19)