Astăzi te iubește un boier și-ți făgăduiește să-ți facă mult bine, iar mâine întoarce dragostea în urâciune, și te urmărește ca să te omoare. Și acestea toate se fac, fiindcă lumea nu are nicio statornicie sau adevăr, cum s-a văzut lămurit nu numai la oamenii ceilalți, ci și la Însuși Stăpânul nostru când a intrat în Ierusalim și L-a primit poporul cum are cinste și slavă nemăsurată, și în puțină vreme L-a batjocorit cu necinste și defăimare.

Duminică au ieșit în întâmpinarea Lui cu ramuri de finic și cu stâlpări, și Vineri L-au bătut fără omenie și L-au rănit. Duminică au scos hainele lor și le-au întins pe pământ, pe unde Stăpânul trecea, și în a șasea au scos pe ale Lui și cu totul gol L-au bătut. Întâi îi ziceau: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”, iar pe urmă strigau lui Pilat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L pe El”. A intrat Duminică în cetate cu slavă și cu cinste ca un Dumnezeu, și Vineri a ieșit cu rușine nemaipomenită și L-au răstignit cu totul gol, ca pe un tâlhar și om făcător de rele. Nu ți se pare această schimbare și prefacere a lumii atât de grabnică și nestatornică? Nu avea nădejdea ta la lume, fiindcă este lesne schimbăcioasă. Numai în Stăpânul ai nădejdea ta, și slujește Lui din tot sufletul tău, căci Acesta este Dătător foarte bogat, iar lumea este nemulțumitoare și-ți răsplătește rău pentru bine, după Prorocul: „Răsplătitu-mi-au rele în loc de bune”. Pentru bunătăți vremelnice, lumea dă veșnică osândă, și Domnul pentru puțina osteneală dăruiește slavă, cinste și veselie nesfârșită.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 250-251)