Dar să nu creadă cineva că toți cei care merg la mănăstire se și mântuiesc, numai datorită faptului că au devenit monahi. Fiecare om va da socoteală lui Dumnezeu dacă și-a sfințit viața pe care și-a ales-o. Peste tot este trebuință de mărime de suflet.

Dumnezeu nu face oameni procopsiți sau neprocopsiți, dar cel care nu are mărime de suflet, neprocopsit va rămâne orice viață și-ar alege. În timp ce acela care are mărime de suflet se procopsește oriunde s-ar afla, deoarece harul dumnezeiesc se află cu el. Există oameni căsătoriți care trăiesc foarte virtuos și astfel se sfințesc. Dacă un familist Îl iubește pe Dumnezeu și este atras de dragostea Lui, poate dobândi o mare sporire duhovnicească. Iar odată cu aceasta își înzestrează copiii cu virtuți, creând astfel o familie bună, pentru care va lua îndoită răsplată de la Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie,Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 18)