Zis-a Avva Agathon: „De-mi va fi cineva prea foarte iubit, şi mă pogoară în lu­cru de stricăciune, îl tai pe el de la mine”.

Zis-a un stareţ: „Trebuie să fugim de toţi cei ce lucrează fărădelegea, fie ei prieteni ori rudenii, măcar de vor avea şi dregătoria împăraţilor sau a preoţilor. Căci fuga de cei ce lucrează fărădelegea ne dăru­ieşte nouă iubirea şi îndrăzneala faţă de Dumnezeu”.

Acelaşi a zis: „Nu e de folos a ne lipi de cei fără de lege, nici în biserică, nici în târg, nici în sfat, nici în alt lucru oareca­re, ci se cuvine ca desăvârşit să ne depărtăm de împărtăşirea lor. Că tot călcătorul de lege este vrednic de îngreţoşare [din partea celorlalţi], şi de a fi părtaş al muncii celei veşni­ce”.

Zis-a un stareţ: „Să nu locuieşti în locul unde vezi că cineva are pizmă asupra ta, iar de nu [vei face aşa], nu vei spori”.

Un frate a întrebat pe un stareţ, zicând: „De mă va sminti vreun frate, voieşti să-i fac lui metanie?” Şi a răspuns stareţul: „Fă-i metanie şi apoi taie-te pe sineţi de la acela. Căci aveam zicând pe Avva Arsenie: «Cu toţi să ai dragoste, dar de toţi te depăr­tează»”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 122)