Dacă vrem să suportăm ușor tot necazul și toate ispitele, să dorim moartea pentru Hristos și s-o avem totdeauna înaintea ochilor.

De altfel, avem și poruncă de a ne lua crucea și de a-L urma, or aceasta înseamnă să fim totdeauna gata să murim (pentru El). Deci, dacă vom avea o astfel de dispoziție, vom suporta ușor, după cum s-a spus, tot necazul cel văzut și nevăzut. Cel ce este dispus să moară pentru Hristos nu-i pasă de momentele triste și dureroase.

De aceea, zicem, necazurile sunt greu de suportat pentru cei ce nu iubesc moartea pentru Hristos și nu au totdeauna gândul îndreptat spre El.

Deci, cel ce dorește să moștenească pe Hristos și aprobă patimile Lui, trebuie să-și dorească același lucru, iar cei ce zic că iubesc pe Domnul, întru aceasta să se facă cunoscuți, adică prin faptul că suportă orice necaz care vine asupra lor, nu numai cu curaj, ci și cu voie bună, având nădejde în El.

(Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 17, în PSB, vol. 34, p. 343)