pizmă

Iubirea de argint aduce cu ea întotdeauna pizma

Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor. Dar ce poate să facă celor neagonisitori? Nimic. Să le ardă ogoarele? Nu le au. Să le strice animalele? Dar nu au nici din acestea. Să se atingă de cei dragi? Dar și de la aceștia și-au luat rămas bun demult. Așadar, neagonisirea este cea mai mare pedeapsă împotriva vrăjmașului și comoară de mult preț a sufletului.

Să îndurăm focul poftelor și, cu adevărat, se vor stinge

Să ne înarmăm, deci împotriva pizmei și împotriva zavistiei. Și când ne supărăm, să treacă aceasta, să țină câteva ceasuri sau zile, dar să se risipească.

Indivia diavolului față de oameni

Pentru că diavolul, mândrindu-se, a fost izgonit din cinstea care îi fusese dată, acum caută cu orice prilej, din invidie, să înșele și să atragă oamenii în capcana păcatului și a căderii din starea de fii ai lui Dumnezeu.

Pentru a intra în bucurie trebuie pregătire!

Pregătire este încă şi să învăţaţi a păzi poruncile lui Dumnezeu. Să izgoniţi patimile, judecata, mânia şi celelalte, în chip lin. Adică, nu loviţi direct răul, ci, dispreţuind patima, să vă întoarceţi cu iubire către Dumnezeu. 

Trupul şi sângele nu pot moșteni Împărăţia lui Dumnezeu

Pentru a primi Împărăţia, este nevoie să te lipseşti de trup şi de sânge, adică să te statorniceşti într-un astfel de fel de viaţă, de parcă trupul şi sângele nici nu ar exista. Aici se ajunge prin desăvârşita lepădare de faptele trupului şi ale sângelui.

Părtășia cu Hristos îl face pe diavol să fugă

Părtăşia cu Hristos, atunci când se lucrează simplu, lin, fără siluire, îl face pe diavol să fugă. Satana nu pleacă prin siluire, prin constrângere. Se risipeşte, când vede sufletul dispreţuindu-l şi întorcându-se cu iubire către Hristos. 

Străduiţi-vă să vă umpleţi sufletul de Hristos, ca să nu-l aveţi gol

Când cineva este gol de Hristos, atunci vin o mie şi o sută de altele care îl umplu: pizmă, ură, plictiseală, melancolie, împotrivire, cugetare lumească, bucurii lumeşti. 

Fiecare patimă ne desparte de Dumnezeu

Cei desfrânați se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decât dânșii, socotind să vâneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimii relelor.

Unde duce grija exagerată pentru bunurile pământești

Cât de zavistnic este ochiul omenesc, care doreşte să pună stăpânire pe întreaga lume şi pizmuieşte pe cei ce stăpânesc bunătăţile pământeşti, chiar dacă are şi el îndestul din ele!

Ce folos este să fim galbeni și ofiliți de post, dar să avem pizmă și ură în inimă?

Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri?

Pagini