pizmă

Străduiţi-vă să vă umpleţi sufletul de Hristos, ca să nu-l aveţi gol

Când cineva este gol de Hristos, atunci vin o mie şi o sută de altele care îl umplu: pizmă, ură, plictiseală, melancolie, împotrivire, cugetare lumească, bucurii lumeşti. 

Iubirea de argint aduce cu ea întotdeauna pizma

Cele mai multe necazuri și ispite se fac prin pierderea averilor. Dar ce poate să facă celor neagonisitori? Nimic. Să le ardă ogoarele? Nu le au. Să le strice animalele? Dar nu au nici din acestea. Să se atingă de cei dragi? Dar și de la aceștia și-au luat rămas bun demult. Așadar, neagonisirea este cea mai mare pedeapsă împotriva vrăjmașului și comoară de mult preț a sufletului.

Fiecare patimă ne desparte de Dumnezeu

Cei desfrânați se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decât dânșii, socotind să vâneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimii relelor.

Unde duce grija exagerată pentru bunurile pământești

Cât de zavistnic este ochiul omenesc, care doreşte să pună stăpânire pe întreaga lume şi pizmuieşte pe cei ce stăpânesc bunătăţile pământeşti, chiar dacă are şi el îndestul din ele!

Ce folos este să fim galbeni și ofiliți de post, dar să avem pizmă și ură în inimă?

Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri?

Seamănă dragoste, și dragoste vei secera. Seamănă pace, și pace vei culege!

Trăsătura noastră de caracter este temelia trecerii în veșnicie. Dacă suntem pașnici și liniștiți, vom merge în rând cu sfinții și îngerii.

Atenție la gând!

Atenție la gând. Cere multă atenție. O mică deschizătură să-i deschizi, intră gândul rău și apoi haide să-l alungi. Îți creează înlăuntrul tău o stare aparte și te supără.

Ne îndepărtăm de ajutorul lui Dumnezeu, atunci când nu-L ascultăm

„Şi era poporul cârtind spre Moise. Şi a zis Moise: «Nu asupra noastră este cârtirea voas­tră, ci asupra lui Dumnezeu»”. (Ieşire 16, 2, 8)

Un gând te mântuiește și un gând te pierde

Când cineva trăiește duhovnicește i se deschid ochii sufletului și vede cele mai mici greșeli foarte mari și se scârbește sufletul său. Atunci simte în același timp și dumnezeiască mângâiere pentru că se smerește și așa vine harul lui Dumnezeu.

Puterea diavolului se risipeşte prin blândeţe şi rugăciune

Părtăşia cu Hristos, atunci când se lucrează simplu, lin, fără siluire, îl face pe diavol să fugă. Satana nu pleacă prin siluire, prin constrângere. Se risipeşte, când vede sufletul dispreţuindu-l şi întorcându-se cu iubire către Hristos. 

Pagini