Ne puteţi vorbi şi despre rolul Sfintei Taine a Spovedaniei în contextul social şi bisericesc pe care îl trăim astăzi?

Da, Sfânta Taină a Spovedaniei este un mijloc de îmbunătăţire sufletească. Cu acest gând trebuie să ne apropiem şi s-o folosim.

Ar trebui reînviorată cumva dorinţa oamenilor de a se apropia de Dumnezeu prin Sfintele Taine.

La Sfânta Spovedanie sunt două lucruri esenţiale: să-ţi recunoşti păcatele şi să vrei să nu le repeţi. Şi apoi să-ţi supui mintea duhovnicului, să te verifici cu o conştiinţă străină, superioară ţie. În felul acesta e nădejde să fie bine.

Dacă cineva însă ştie mai bine decât preotul la care se spovedeşte (şi mie mi se întâmplă de multe ori lucruri de felul acesta, că vine omul şi ştie într-un fel mai bine decât mine, şi zic: de ce ai mai venit la mine?), atunci nu are starea sufletească necesară pentru spovedanie.

Nu numai ca să primească cuvânt, dar e vorba şi de a-ţi recunoaşte păcatele şi de a dori nu numai iertarea ci şi îndreptarea.

Arhimandrit Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei p. 83