Slujire în iubire

Domnul ne cere o slujire care să se exprime în dragoste către toţi oamenii, pe care i-a răscumpărat prin jertfa Sa, toţi fiind fraţi între ei.

Un om de rând, de neam din Samaria, mergea călare pe asin, pe un drum plin de praf. Văzând un călător aflat în ne­caz l-a ridicat din locul unde zăcea, l-a ajutat, pe cât i-a fost cu putinţă, apoi şi-a continuat drumul. Iată slujirea pe care legea lui Dumnezeu ne porunceşte să o facem, iată pe ce in­sistă, cu deosebire, Hristos. Să perseverăm in iubire, oricât de grea, de lungă şi de anevoioasa ar li calea pe care ne-a fost dat s-o străbatem.

Domnul ne cere o slujire care să se exprime în dragoste către toţi oamenii, pe care i-a răscumpărat prin jertfa Sa, toţi fiind fraţi între ei. Slujirea noastră faţă de Hristos trebuie să se arate, neîncetat, într-o blândeţe neschimbătoare, în uitare şi jertfire de sine faţă de toţi oamenii, în toate zilele, în fami­lie, în societate. Să domnească pretutindeni blândeţea, răbda­rea, iubirea fraternă. Să fie rodul credinţei noastre. Să ne fie pătrunse de acest duh rugăciunile; cele de obşte şi cele de si­ne. Este singura slujire pe care o aşteaptă Domnul de la fieca­re părinte, de la fiecare copil, de la stăpâni şi de la slugi.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 382)

Ultimele din categorie