Preoţii, mai întâi în cort, apoi în templu, aduceau la intrare, în faţa bisericii, cum era atunci, pe o ridicătură, jertfe. A venit Hristos, S-a jertfit pe Sine şi a desfiinţat aceste jertfe. Astăzi, cea mai primită jertfă este mila păcii, jertfa laudei.

Adică ne jertfim venind în biserică şi lăudând pe Dumnezeu, aceasta este jertfa. Ce înseamnă jertfă? Înseamnă consumarea a ceva, fără folos pământesc, ca recunoştinţă.

Acum, venind la biserică, n-am câştigat nimic: n-am câştigat bani, n-am lucrat pământul, n-am făcut nici o afacere, nimic pământesc n-am făcut, în schimb, datorită acestei jertfe, am câştigat hrana sufletului, cele cereşti. Prezenţa noastră în biserică este jertfă, căci noi facem jertfă prin participarea la Sfânta Liturghie!

(Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 131)