În trecut, în timpul „perioadei de aur” a Liturghiei creştine, Taina Botezului era săvârşită în noaptea pascală, ca parte componentă din prăznuirea anuală a Paştelui.

Mulţi nu ştiu că slujba Paştelui este în primul rând o Liturghie baptismal, că atunci când aud în ajunul Paştelui ci­tirea biblică despre trecerea prin Marea Roşie sau despre cei trei tineri în cuptor sau despre Iona în pân­tecele chitului, ascultă cele mai vechi „paradigme” ale Botezului şi participă la marea priveghere baptismală. Ei nu ştiu că bucuria care iluminează noaptea sfântă, când răsună vestirea măreaţă „Hristos a învi­at!" este bucuria celor care „în Hristos s-au botezat, în Hristos s-au îmbrăcat”, care erau „îngropaţi cu El prin Botez în moarte, pentru ca, precum Hristos a în­viat din morţi prin slava Tatălui”, tot aşa ei să meargă „întru înnoirea vieţii” (Rom.6, 4). Mulţi creştini nu au învăţat că Paştele ca sărbătoare liturgică şi Postul Mare ca pregătire liturgică pentru Paşte s-au dezvol­tat iniţial din săvârşirea Botezului; că Pascha - Paşte­le, „sărbătoarea sărbătorilor”, este cu adevărat îm­plinirea Botezului şi că Botezul este cu adevărat o taină pascală.

Despre legătura liturgică dintre Botez şi prăznuirea Peştelui, vorbește Tertulian: „Paştele oferă ziua cea mai solemnă pentru Botez, pentru că atunci s-au petrecut Patimile Domnului nostru şi în ele suntem botezaţi... După aceasta, Cincizecimea este o perioadă foarte potrivită pentru fixarea Botezului, pentru că în timpul ei Învierea Domnului nostru a fost făcută cunoscută de mai mul­te ori între ucenici şi atunci harul Duhului Sfânt a fost dat prima oară...” (De Baptismo 19).

(Alexander Schmemann, Din apă și din duh – un studiu liturgic al botezului, Ed. Sophia, București, 2009, p. 11).