Un student e un tânăr în formare pentru viaţă şi pentru Hristos. Şi el are nevoie să prindă din toate părţile tot ce e bun. Întâi de la Hristos, pe linia verticală, prin rugăciune. Apoi de la preoţii care îl formează şi de la tata şi mama, care îi dau câte un sfat. El trebuie să primească ce e bun şi să pună şi în practică. Studentul nu numai studiază, el trebuie să fíe şi un om activ, un om de societate, care să ştie cât de cât problemele sociale, problemele vieţii şi neapărat cele religioase, ca să cunoască în ce context îşi duce şi el viaţa. Să ştie cum să îşi direcţioneze paşii şi să nu fie rupt de realitatea vieţii. Când e de muncit şi e în vacanţă, el să fie un om alături de tata şi de mama.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 549)