Tot omul din lume, care poartă trup ca și noi, e aproapele nostru. N-ai voie să-l judeci. Poți să-l vezi că face orice. Dă-i, că tu nu-i dai lui, Îi dai lui Hristos! Ce zice? „Întrucât ați făcut unuia din acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut!” (Matei 25, 40).

Datorie prea mare și sfântă este să avem către aproapele inimă de mamă. Așa se cere, să iubim pe toți oamenii din lumea asta, precum o mamă își iubește pe toți copiii la fel. O mamă bună, care-i adevărată mamă, dacă ar avea și zece copii, ea ține la toți deopotrivă. Să fim exact ca o mamă bună cu toți, și cu cei buni și cu cei răi; să nu facem deosebire, să-i iubim pe toți ca pe noi înșine.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 11)