Nu vrem să admitem că există și taine, asta-i nenorocirea.

Dostoievski: Ce-i taina? Totul e taină, prietene, taina lui Dumnezeu e pretutindeni... Cât de bine e pe acest pământ, dragul meu... Și că există și taine, cu atât mai bine.

Divinitatea și credința sunt parametri ineluctabili, de care nu te descotorosești în veac. Obții numai, cum spune Huxley, transferări. Știința, în zilele noastre, n-a desființat teologia, a înlocuit-o. Dostoievski o știa de mult: „A trăi fără Dumnezeu nu-i decât chin... Omul nu poate trăi fără a îngenunchea... Dacă-L alungă pe Dumnezeu, îngenunchează în fața unui idol de lemn sau de aur, sau imaginar. Sunt idolatrii cu toții, nu atei”.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 307)