Unde-i bucuria de a trăi? De ce trăim la întâmplare şi atât de mărginit?

Oamenii mari, toţi oamenii care au strălucit în această lume, au purtat în ei spiritul creator şi o raţiune superioară de a exista şi de a trăi. Bucuriile lor de aici s-au desprins din poziţia şi sensul ce le-au ştiut găsi, din forţarea proprie, semnificativă pentru întreaga existenţă ce au ştiut-o impune.

Omul trebuie să ştie că prezenţa sa în lume nu este o întâmplare, ceva indiferent, ci este ceva bine definit şi profund, trebuie să ştie că viaţa sa nu este ceva frivol, ci dimpotrivă ceva grav, de o gravitate pe cât de semnificativă, pe atât de obligatorie, că nu trăim pentru plăceri uşoare, ci pentru aspiraţii nobile.

Dacă există o bucurie de a trăi, aceasta creşte numai pe un teren în care o severă disciplină intelectuală şi interioară este cultivată şi de unde se ridică o demnitate de a fi om, toate produse ale naturii noastre complexe, de o coloratură tragică şi sublimă.

Dacă existenţa noastră în lume şi procesul vieţii pe care o purtăm au un sens, de ce trăim la întâmplare şi atât de mărginit? Oamenii mari, toţi oamenii care au strălucit în această lume, au purtat în ei spiritul creator şi o raţiune superioară de a exista şi de a trăi. Bucuriile lor de aici s-au desprins din poziţia şi sensul ce le-au ştiut găsi, din forţarea proprie, semnificativă pentru întreaga existenţă ce au ştiut-o impune.

Va trebui odată să se rupă şi istoria în două, fiinţa umană să fie aşezată în locul de unde toate lucrurile şi lumea întreagă devin străvezii pe fundalul eternităţii. Inocenţa şi sinceritatea, dragostea şi creaţia pot deveni în acest fel căi ale bucuriei şi viaţa poate învinge moartea.

Omul şi lumea întreagă vor căpăta altă înfăţişare; cea mai neînsemnată făptură, cea mai ignorată existenţă îşi poate căpăta dreptul ei la viaţă în funcţie de un sens superior al împlinirii. Elemente şi forme, dimensiuni şi culori, faptă şi sens, toate-şi vor schimba felul într-o strălucire nouă.

Numai în această situaţie bucuria va lumina chipul celor mai mulţi dintre oameni.

(Ernest Bernea, Treptele bucuriei, Editura Agora, Iaşi, 1997, pp. 16-17)

De la același autor

Ultimele din categorie