Deci, aseamănă-te Stăpânului tău, urăşte trufia şi doreşte smerenia, fără care toate virtuţile nu te folosesc. Întâlnește-te cu oameni smeriţi, șezi în cel mai din urmă loc şi fă smerit slujbele! Să nu zici niciodată vreun cuvânt, sau să faci vreo faptă cu care să te arăţi decât alţii mai bun. La bucate, îmbrăcăminte şi altele care sunt de nevoie trupului, să            lipsească cele frumoase şi de prisos. Şi pe scurt, cât poţi să te asemeni totdeauna Stăpânului, Prea Curatei Maicii Sale și tuturor Sfinţilor care au viețuit cu smerenie desăvârșită.

Precum pomii bine roditori, cu cât sunt încărcaţi de roadă, cu atât mai mult se apleacă cu ramurile la pământ, - aşa şi oamenii credincioşi şi plini de fapte bune, cu cât dobândesc de la Dumnezeu faceri de bine și haruri, cu atât mai mult își cunosc datoria și se smeresc. Că Domnul a zis: „Când veţi face toate cele poruncite vouă, atunci să ziceţi că sunteţi robi netrebnici și de nimic“.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 58-59)