Folosim permanent cuvinte magice, ne place să ne adăpostim la umbra lor, ba mai mult, să le explicăm şi altora ce bine este acolo. Ce poate fi însă mai frumos decât însăşi fapta?! Unii ar putea zice că este suficient doar să crezi, alţii că trebuie să faci. Nicodată credinţa şi fapta nu s-au îmbinat mai fericit ca în fiinţa firavă a celei care a fost – Cuvioasa Parascheva.

Cu numele ce poate fi identificat cu al "Sfintei Vineri", "stăpâna peste lumea femeilor și a îndeletnicirilor acestora", trăind modest şi mulţumindu-se cu puţin, aceasta a demonstrat că fericirea materială păleşte în faţa celei spirituale, că sufletul simplu stă mai cu dreaptă credinţă lângă Scaunul Tatălui şi că pungile cu arginţi nu pot cumpăra locurile privilegiate şi râvnite de toţi.

Având corespondent "Vinerea Mare de Toamnă" când desfrunzirea copacilor ;i încărunţirea câmpurilor de brumele timpurii anunţă "îmbătrânirea timpului" și încheierea ciclului calendaristic, cea care s-a sacrificat pentru cei mulţi şi amărâţi demonstrând bunătate şi dărnicie trăieşte în sufletele celor care își găsesc alinarea lânga ea.

"Fără să aibă grijă, nici de veşminte şi de aşternuturi, nici de mâncări şi de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăţia sufletului şi răspuns judeţului ce va să vie" (Mitropolitul Varlaam), rugându-se permanent pentru iertarea celor mici si nevoiaşi a considerat că "Sfinţenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire şi apropiere între toţi cei care trăiesc în aceeaşi credinţă."

Simţind apropierea de Nemărginire la o vârsta mult prea fragedă și fără a cunoaşte plăcerile vieţii, doreşte să îşi găsească un loc de unde să-L poată preaslăvi pe Tatăl Ceresc: "Doamne Iisuse Hristoase caută din lăcaşul Tău cel Sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viaţa mea. Spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu."

Viaţa curată împletită prin credinţă şi fapte bune, tinereţea care straluceşte peste veacuri ar trebui să fie lumina şi îndemnul la mai multă rugăciune în căutarea bucuriei pe care o aduce în inimi prezenţa Cuvioasei.