Sfantă Parascheva, floare, a Moldovei ocrotitoare,

Îți aduci aminte oare?

Cât de mult m-ai ajutat, când m-am electrocutat?

Cum prin semne mi-ai vestit ce-o să am de pătimit...

Eu veneam zilnic la tine, cu vecina de lângă mine...

Ea proaspătă divorțată, eu fetița adorată...

Primul semn discret primit, tatăl s-a apucat de postit 

Chiar cu o zi înainte, Doamne cum i-a dat prin minte?!!

Altădată nu postea, știa oare ce urma?

Al doilea semn citit, la Mitropolie primit

O femeie, cred nebună m-a lovit întâi la mână,

Locul când mi l-am schimbat, m-a găsit m-a articulat,

Și-am luat-o la picior, frică îmi era să mor.

Și-am plecat fugind hai-hui din căsuța Domnului.

A doua zi dimineață m-am trezit cu dor de viață 

Și rapid m-am apucat, prin casă să fac curat...

Și-am luat aspiratorul, gândind să aspir covorul,

Curățenia ce-i drept, m-a mușcat tare de piept...

Însă nu v-am povestit al treilea semn deslușit.

Când să pun ștecheru-n priză, de un gând eu fu cuprinsă

Cine m-o fi pus să las, iconița mea pe jos??!!

Priza fu acoperită de o icoană dăruită 

De o profesoară dragă, n-am s-o uit eu viața-ntreagă.

Profa m-a iubit cam mult și mi-a dat cadoul sfânt,

Însa în camera mea, la răsărit nu încăpea...

Și am pus-o drept pe priză, ca apoi să fac o criză...

Am îndepărtat-o îndat să m-apuc de aspirat.

Însă nu am apucat, că m-am electrocutat...

N-am știut nimic de mine, câteva minute bune,

Inima mi s-a oprit, degetele s-au pârlit...

Însă... m-am trezit din stare, m-au urcat într-o salvare.

Dar eu știu că m-a salvat, cea la care m-am rugat.

Maica mea ocrotitoare, Sfânta Parascheva, a Moldovei mândra floare.

Și vreau ca lumea să știe, prin umila-mi poezie!!!