Sfânta Parascheva ne poate povăţui cel mai bine prin faptele minunate pe care le-a săvârşit în nădejdea celor viitoare, lucrând prin credinţă şi fapte bune toate poruncile lui Hristos şi lepădându-se de toate ale lumii acesteia vremelnice, retrăgându-se în mănăstire şi rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi fierbinţi pentru tot neamul omenesc şi nu încetează nici în ziua de azi să ne ocrotească prin harul ce l-a dobândit de la Izvorul milei si al bunătăţii, care este Hristos. În iubire de Dumnezeu, în tot timpul nevoinţei sale, şi-a luat crucea, punând-o pe umerii smeriţi ai săi, a înfruntat toate ispitele venite de la cel rău, necazurile ce le suferea pentru dărnicia şi milosteniile ce le dădea săracilor ca semn de recunoştinţă pentru toate binefacerile ce le primeşte de la Dumnezeu.

Prin toate aceste fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru care o slăvesc în ceruri îngerii şi toţi cei ce cu credinţă nădăjduiesc la ajutorul său, ea L-a urmat pe Mântuitorul, iubindu-i pe toţi semenii săi, după cuvintele Scripturii: "Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." (Ioan 13, 35), pentru care şi-a răstignit sufletul în rugăciune pentru cei bolnavi, suferinzi, cei ce se nevoiesc pentru mântuirea sufletului, pe cei goi i-a îmbrăcat, smerindu-se, căci: "Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa." (Luca 14, 11). Jertfindu-se pentru aproapele, şi-a arătat iubirea de Binefăcătorul său, care S-a răstignit, mântuindu-ne pe toţi pe sub osânda veşnică a păcatului strămoşesc, şi a împlinit cuvintele lui Dumnezeu: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Matei 5, 48). Dar, dragostea faţă de aproapele se manifestă, creşte şi aduce roade în Biserică al cărei Cap este Hristos, iar noi suntem mădularele: "Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine." (Ioan 15,4).

De la Patimile şi Învierea Mântuitorului, cultul nostru s-a îmbogăţit şi străluceşte din zi în zi prin slava celor ce au văzut dulceaţa cea negrăită a Slavei lui Dumnezeu şi care sunt acum membrii biruitori ai Bisericii celei din Ceruri. Printre ei se află şi ocrotitoarea neînfruntată a neamului omenesc, a României, Sfânta Cuvioasă Parascheva care, prin grija lui Dumnezeu, a binevoit ca pe teritoriul ţării noastre Sfintele sale moaşte să sălăşluiască pentru a aduce vindecări celor bolnavi, celor biruiţi de neputinţe cumplite, celor sărmani pentru ca prin toate aceste minuni şi faceri de bine să fie ajutor şi acoperământ celor ce strigă cu stăruinţă şi îşi înalţă mintea şi inima în rugăciune sfântă ajutorului dumnezeiesc ce se revarsă prin Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea a sute de biserici din toată lumea, a Iaşilor şi a noastră, tuturor celor ce ne rugăm și ne plecăm genunchii sufletului pentru iertarea păcatelor noastre cele multe şi izbăvirea de neputinţele sufletului şi ale trupului.

Minunile prin care Sfânta Parascheva a binecuvântat oameni din toate colţurile lumi, nu pot fi cuprinse sau mărturisite îndeajuns pentru că ele s-au întins ca stelele pe cer, ca nisipul mării şi nu pot fi înţelese de mintea noastră mărginită la cele palpabile, cele din lumea aceasta, care totuşi, în focul încercărilor alergăm la limanul cel neînviforat, la mila celor ce s-au învrednicit de mila Celui Preaînalt, la Sfânta Parascheva, mult iubitoarea neamului omenesc.

Să ne aducem, dar, toată osteneala noastră şi să venim cu bucurie a ne închina şi a cinsti pe cea care s-a învrednicit de slavă înaintea lui Dumnezeu, de vederea Lui cea preaminunată, căci aşa îi fericeşte Preabunul Dumnezeu pe cei ce au urmat calea jertfei pentru dragostea de aproapele: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8) şi "celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1, 12). Să venim în Casa Celui Preaînalt, în locul cel mai înalt de pe pământ, acolo unde o simţim pe Sfânta Parascheva mai aproape de sufletul nostru pustiit de atâtea păcate, mai aproape de dovada că şi noi, prin mila, harul şi iubirea necuprinsă a lui Dumnezeu vom putea fi aproape de Dumnezeu şi de toţi sfinţii lui, în lumina care izvorăşte de la Oceanul bunătăţilor şi care umbreşte soarele pentru că Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (Timotei 2,4) şi "În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt" (Ioan 14,2).

Zilele care urmează sunt zile închinate bucuriei, când pacea coboară în sufletele tuturor credincioşilor care o prăznuiesc pe Sfânta Parascheva şi sărbătoresc mutarea ei la cele veşnice. Sărbătoarea aceasta vine să ni-L aducă pe Dumnezeu în suflet, să ne aducă nădejdea, să ne dea curajul să înaintăm pe calea cea strâmtă şi anevoioasă: "Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puțini sunt care o află." (Matei 7, 13-14)

Ziua de 14 octombrie reprezintă un popas ce-l facem cu toţii, oprindu-ne din fuga pentru dobândirea lucrurilor lumeşti şi căutarea păcii sufleteşti ce linişteşte sufletul înviforat, împăcarea cu toţi oamenii care, deşi sunt atât de aproape de noi, suntem atât de departe de sufletul lor, necunoscându-le suferinţele şi neputând astfel a-i ajuta măcar cu un sfat, o vorbă blândă şi o mângâiere caldă, după cum ne învaţă Mântuitorul să ne trăim viaţa: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 6, 33). Este ziua când Sfânta Parascheva, ocrotitoarea bolnavilor şi mult folositoarea neamului omenesc, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi a părăsit această lume în care s-a ostenit şi pe care a îmbogăţit-o, aducând în ea harul lui Dumnezeu fără de care noi nu am putea să înfruntăm necazurile şi ispitele ce ne împresoară la tot pasul, căci citim în Sfânta Scriptură: "Fără Mine nu puteţi face nimic." (Ioan 15, 5)

De avem o încercare grea de trecut, un examen, de avem rude ce trec prin grele suferinţe şi ni se întristează sufletul privindu-le şi neputând să facem ceva pentru că noi suntem neputincioşi, dar de ne vom închina la moaştele Sfintei Parascheva, Dumnezeu va veni în ajutorul nostru şi rudele noastre se vor izbăvi, văzându-ne iubirea pentru aproapele aşa cum odată, l-a tămăduit pe slăbănog. Să alergăm în orice moment când ne este primejduit sufletul sau ne este afectat trupul, templu al Duhului Sfânt: "Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (I Corinteni 6, 19). Să o cinstim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva care prin rugăciunile ei noi toţi ne vom mântui, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a lui Dumnezeu-Tatăl şi a Sfântului Duh. Amin!