Când eu beau, totodată însetez … Eu doresc să am tot şi să beau, de e cu putinţă, toate abisurile deodată, dar din aceasta e cu neputinţă. Îţi spun că eu sunt mereu însetat deşi în gura mea e mereu apă ce curge, ce se revarsă în pâraie. Dar când văd abisurile mi se pare că nu beau deloc, pentru că doresc să am tot, deşi am din belşug toată apa în gura mea. Eu sunt totdeauna un cerşetor, măcar că posed cu adevărat totul, unit cu puţinul ce-l beau.

(Sf. Simeon Noul Teolog, Hymne XXII, Sources Chretiennes, nr. 174, p. 211)