Să lupţi până la urmă împotriva păcatului, ca să împlineşti cuvântul Mântuitorului: Iubiţi-vă! Ţineţi minte acest lucru: Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea! „De ce ai urât şi nu ai iubit?" Acesta este criteriul de judecată! Numai asta să vă rămână în inimă ca faptă de urmat în viaţă: să nu mai urâţi pe nimeni! Iubiţi pe toată lumea! Să vă temeţi mai mult de voi înşivă! Pentru că avem atâta putere de la Dumnezeu ca să ne putem elibera. Cât de uşor este să nu judeci! Ai putea să-i spui tu „Cât de greu este să nu judeci?" Pentru că dacă nu te astâmperi, deja a prins culcuş diavolul în inima ta. Ferească Dumnezeu!

Unul a zis că a omorât patima. Celălalt i-a răspuns: „Nu este adevărat!" Ba nu! Ba da! „Ei bine! Dacă vezi un ban pe drum, ce faci?" „îl văd, dar nu trebuie să îl iau, pentru că nu sunt iubitor de galbeni!" „Dar dacă vezi un bărbat şi o femeie păcătuind, ce faci?" „îi văd, dar nu îi judec!" „Dacă era patima moartă, nici nu îi vedeai!" Patimile la noi sunt numai legate, nu sunt moarte. Deci, atenţie că diavolul strigă ca un leu ca să te înghită! Însă care este glasul stăpânului fiecăruia din noi? De ce să mă tem, când este Hristos cu mine? „De cine mă voi teme, dacă Dumnezeu este alături de mine?" Mergem pe inerţie, nu pe credinţa adevărată! Aici este aici! Dacă ai o credinţă adevărată, nu te temi! Te mănâncă fiarele în pădure, ferice de tine! Dar nu te mănâncă! Căci nici tu nu stai în pădure ca să te mănânce! Ai voie să fugi, ai voie să te aperi. Dar dacă se întâmplă şi aceasta, ferice de tine! Că nu se întâmplă moarte fără voia lui Dumnezeu.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 42-43)