Un om care a fost plin de invidie a fost Saul, care a domnit înainte de David. Acesta a fost invidios și a făcut din aceasta pricină de război. După ce David a omorât pe Goliat și prin aceasta a biruit pe filisteni, poporul iudeu a făcut o frumoasă primire lui David învingătorul, devenind foarte iubit de popor, și au strigat: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii” (I Regi 18, 7). Regele Saul, în loc să fie fericit că David l-a scăpat de dușmani, în loc să-i fie prieten, s-a făcut dușman al lui David, zicând: „Lui îi dau zeci de mii și mie doar mii? Nu-i mai lipsește decât împărăția” (I Regi 18, 8). Și i-a devenit dușman de moarte, fiind stăpânit de duhul cel rău al invidiei. De două ori a căutat să-l omoare pe David cu sulița, pe când acesta cânta. Regele, fiind invidios pe blândețea cântărețului, a aruncat cu sulița, însă David s-a ferit și așa a scăpat. Duhul cel rău care pusese stăpânire pe Saul nu-i dădea pace, și, temându-se de David, a căutat să-l omoare chiar cu mâna sa. Văzându-se urmărit, David a fugit, iar regele împreună cu 3000 de ostași s-a pus să-l caute ca să-l piardă, deși nu-i făcuse niciun rău, ci binefaceri.

Iată că, în loc de recunoștință, regele Saul caută să-l omoare. Totuși, Saul a fost acela care a căzut de două ori în mâna lui David. O dată când dormea, însă David, deși îl putea ucide, nu i-a făcut niciun rău. Dimpotrivă, i-a dovedit dragoste. În felul acesta, Dumnezeu a păzit pe unul de moarte, iar pe celălalt de vărsare de sânge. Saul s-a văzut silit să recunoască faptul că David i-a făcut numai bine, iar el numai rău. Și acum auziți răspunsul din gura celui urmărit [David]: „Judece Domnul între mine și tine, eu nu voi pune mâna pe tine. Răul vine de la cel rău, de aceea nu voi pune mâna pe tine. Domnul va vedea și va judeca și îmi va apăra pricina, făcându-mi dreptate, izbăvindu-mă de mâna ta” (I Regi 24, 13,16).

Iată o pildă vie de cum trebuie să procedeze fiecare creștin în atare situații. Să nu răsplătească răul cu rău, ci cu bine, căci dacă cineva aruncă cu pietre, tu să arunci cu pâine. Porunca Mântuitorului e categorică: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5, 44). David a dovedit din plin ascultarea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele său, chiar când acesta voia să-l omoare.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 42-44)