Domnul Hristos S-a înfățișat pe Sine ca lumină. Câți oameni din cei ce se gândesc la Domnul nostru Iisus Hristos, Îl au pe El ca lumină? Domnul nostru Iisus Hristos a spus despre Sine: „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12). Câți dintre cei care Îl cred pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca Lumina lumii, Îl și simt ca Lumina lumii, Îl și au ca Lumina lumii, ca Lumina lor? Și dacă gândindu-ne la Domnul nostru Iisus Hristos nu rămânem uimiți de minunile Lui, așa cum uimiți au rămas cei ce au văzut minunile, înseamnă că nu avem destulă vedere sufletească, nu avem destulă lumină. Și atunci, e firesc să zicem: „La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.

De ce cu pocăință? Pentru că recunoaștem pricinile întunecării noastre și știm că prin pocăință se realizează luminarea și de aceea zicem: „Cu pocăință strig către Tine: Tu, celor din întuneric, ești Lumina cea prea luminoasă!”. Dar dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 181-182)