A nu se măsura în nici o privinţă e semnul omului care se îndeletniceşte cu săvârşirea nu a voii trupului şi a gândurilor, ci a voii lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu e păzitor şi ajutător sufletului, strajă a lăuntricelor cămări de odihnă împărăteşti ale duhului, gata să îi doboare pe toţi vrăjmaşii lui. Dacă nu ar fi patimi, nu ar fi nici virtuţi; drept aceea, când din, pricina lor ne trândăvim şi ne împuţinăm cu sufletul, este învederat că suntem trădători ai virtuţii. Bărbăţia inimii e ajutorul sufletului în viaţa cea după Dumnezeu, aşa cum ajutorul păcatului e trândăvia. Întărirea celor care voiesc a dobândi virtutea stă în a nu se împuţina cu sufletul atunci când cad, ci a râvni iarăşi, cu putere nouă, după virtute. 

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 67)