Mare nenorocire este părerea de sine! Mare nenorocire este lepădarea de smerenie! Mare nenorocire este acea întocmire și stare sufletească în care afându-se monahul, fără să fi chemat sau întrebat, mânat de conștiința „valorii sale”, începe să învețe, să acuze, să mustre pe aproapele! Fiind întrebat, refuză să dai sfat și să-ți spui părerea, ca unul care nu știi nimic, sau la mare nevoie, vorbește cu cea mai mare chibzuință și modestie, ca să nu te rănești pe tine cu slava deșartă și cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvânt greu și nesocotit.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Traducere din limba rusă Cristea Florentina, Editura Egumenița, p. 17)