Aforismele părintelui Paisie Aghioritul

Cu cât cineva trăiește mai mult viață lumească, pe atât agonisește mai multă neliniște. Numai lângă Hristos se poate odihni cineva, pentru că omul este plăsmuit pentru Dumnezeu. Acolo este firea lui, să se afle cu Dumnezeu.

Inima se curățește cu lacrimi și suspine negrăite. Un suspin din durerea inimii echivalează cu două găleți de lacrimi.

Dumnezeu urmează inima noastră și cercetează conținutul ei. Să ne cercetăm, așadar, neîncetat pe noi înșine, să ne pocăim pentru trecut și să ne temem de neputințele noastre. Totuși să nu pierdem nădejdea mântuirii noastre…

Dați în întregime inima voastră lui Dumnezeu, nu lumii. Acela care și-a dat inima lumii este vrăjmaș lui Dumnezeu.

Omul care se mișcă numai în folosul lui este un om fără folos.

Să nu avem încredere în noi înșine. Încrederea în sine pune mare piedică harului dumnezeiesc.

Absolută încredere să avem numai în Dumnezeu. Când noi îi încredințăm toate lui Dumnezeu, Îl facem dator să ne ajute.

Să trăiți în neîncetată slavoslovie și mulțumire către Dumnezeu, fiindcă nemulțumirea e mare păcat și nemulțumitorul este cel mai mare păcătos.

Timpul ne-a fost dat de Dumnezeu să îl folosim bine, luptând neîncetat pentru mântuirea sufletului nostru.

Pentru a ne răspunde Dumnezeu la cererea noastră și pentru a ne da ceea ce cerem, trebuie mai întâi de toate să avem smerenie, pe care noi nu o avem.

Noi toți suntem plini de egoism și nu primim îndemnuri, nici observații. Noi cunoaștem toate, toți suntem înțelepți. Iar când ne stăpânește egoismul, pricină mică, ceartă mare.

Dumnezeu ne dă multe prilejuri ca să câștigăm Raiul, dar noi nu primim toate aceste prilejuri, ci le alungăm. Dacă omul ar împlini în această viață toate câte este dator să împlinească, s-ar mântui.

Aruncă toată povara luptei tale la rugăciune, pentru că aceasta ne ține în contact cu Dumnezeu. Și acest contact trebuie să fie neîntrerupt. Rugăciunea este oxigenul sufletului, este o nevoie vitală a sufletului și nu trebuie privită ca o corvoadă

Rugăciunea noastră, ca să fie ascultată de Dumnezeu, trebuie să fie făcută cu smerenie și cu simțirea adâncă a păcătoșeniei noastre și să fie din inimă. Dacă nu este din inimă, nu folosește. Dumnezeu ascultă pururea rugăciunea celui care este sporit duhovnicește. Cugetarea Sfintei Scripturi ajută mult rugăciunea, încălzește sufletul și îl mută pe cel ce se roagă într-un spațiu duhovnicesc. Rugăciunea este odihnă.

Acela care se nevoiește multă vreme și nu constată nici un progres duhovnicesc are mândrie și egoism. Progres duhovnicesc este acolo unde este multă smerenie.

Niciodată să nu osândim. Când vedem pe cineva că a căzut în păcat, să plângem și să Îl rugăm pe Dumnezeu să Îl ierte.

Cel ce ajută pe aproapele său primește ajutor de la Dumnezeu. Acela care osândește pe aproapele său cu pizmă Îl are pe Dumnezeu osânditor al său.

Cine se mai interesează astăzi de celălalt? Nimeni. Toți ne interesăm numai de noi înșine, pentru altul, nimic. Iar Dumnezeu, Care este în întregime iubire, nu ne va ierta această indiferență față de aproapele nostru.

Sursa: http://www.agiosgeorgioshaidarioy.gr/paisiossymboyles.html

(va urma)