Preocuparea aceasta a științei, de a provoca materia lumii la o explozie atomică, își are semnificația ei religioasă.

Oamenii de pace din lumea întreagă vor să preîntâmpine o catastrofă a pământului. Și conștiința noastră de creștin o refuză.

Asta-i situația. Deci cei ce sapă, cu știința lor criminală, groapă oamenilor, nu vor cădea și ei într-însa?

Noi trebuie să refuzăm această conștiință de gropari! Conștiința noastră de creștini o refuză. În conștiința noastră de creștin o refuză. În conștiința noastră de creștini nu vrem să săpăm mormântul nimănui. Noi suntem pe punctul de vedere al lui Dumnezeu, care nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.

Noi, creștinii, propunem lumii întregi „pacea lui Hristos!” — Pacea care covârșește toată mintea. Pacea Împăratului Păcii —Hristos! Iar fiindcă „lumea” nu vrea să fie pe pacea lui Hristos ci pe „pacea ei” — de aceea are războaie. Războaiele au zbuciumat întotdeauna viața omenească.

Unul din rosturile pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, a fost și acesta, să pacifice oamenii. Chiar cântarea Îngerilor, la Nașterea lui Iisus, avea cuvintele: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace!”