În cultura lumii moderne smereniei nu i se mai acordă adevărata valoare. Este foarte frecventă încurajarea comportamentului egocentrist, încurajarea omului puternic care acţionează în mod independent. Totuşi Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi accentuează importanţa smereniei în creşterea noastră duhovnicească.

Noi ştim că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne ocrotească. Bunul Dumnezeu ştie neputinţele noastre. Dumnezeu este atotputernic și ne-ar putea ajuta îndată dar lipsa smereniei noastre îl face pe Dumnezeu să se retragă şi să nu ne ajute atunci când ne dorim noi. Părintele Paisie Aghioritul ne spune: „Dumnezeu se întristează atunci când vede că noi nu ne smerim deloc. Şi se întristează pentru că vrea să ne ajute, să ridice de la noi toate ispitele şi toate necazurile dar nu poate pentru că nu ne smerim.”

Pentru acest lucru suntem şi stăpâniţi de patimi şi Dumnezeu permite acest lucru. Dumnezeu nu ne poate ajuta atâta timp cât sufletul nostru este plin de mândrie şi egoism. Atunci când suntem mândri şi egoişti şi când ne punem toată încrederea în propria fiinţă nu facem altceva decât să-L respingem pe Mult-milostivul Dumnezeu.

Tot Părintele Paisie ne spune: „Dumnezeu nu ne va dărui ceea ce cerem noi cu atâta ardoare, chiar dacă ne este greu până ce sufletul nostru nu se va smeri. Atunci când scopul nostru în viaţa noastră duhovnicească va fi smerenia atunci şi Dumnezeu ne va dărui totul. Dumnezeu nu vrea mult de la noi ci doar să fim smeriţi. Doar să ne smerim şi Dumnezeu ne face părtaşi harului Său dumnezeiesc. Iar harul Său ne va ajuta să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să-L iubim.”

Sfântul Apostol Petru în Întâia sa Epistolă Sobornicească ne sfătuieşte: „Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.”