De ce a îngăduit Domnul existența săracilor? Pentru binele tău, pentru a-ți putea ispăși păcatele și a te curăța de ele, fiindcă „milostenia va curăța păcatele” (Sirah 3, 29). Pentru a ți-i face pe săraci rugători pentru tine, pentru ca Domnul să se milostivească de tine, fiindcă „cei milostivi se vor milui” (Matei 5, 7). De ce a îngăduit Domnul să existe în lume săraci? Printre altele, fiindcă nici pe tine nu te poate face drept, chiar dacă asta ți-i dorința.

Dumnezeu putea să ne facă îndestulați în toate și chiar bogați, dar atunci L-am fi uitat cu toții, ar fi sporit și mai mult în lume trufia, invidia, răutatea și celelalte asemenea. Și cât te-ai mai fi fălit dacă Domnul ar fi făcut să te afli îndată printre drepții Săi! Dar păcatul te smerește, arătându-ți cât ești de neputincios și de mârșav și că ai nevoie mereu de Dumnezeu și de harul Său. Iar săracul se smerește prin sărăcie și prin dependența de alții. Dacă săracii se vor îmbogăți, mulți, foarte mulți dintre ei vor uita de Dumnezeu, își vor uita și binefăcătorii, își vor pierde sufletele din pricina luxului lumii acesteia. Iată cât de nocivă este bogăția și cum întunecă ea ochii inimii!

(Sfântul de Ioan Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, pp. 138-139)