De ce n-am răbda cuvintele de ocară? Căci acestea sunt, într-un anumit sens, asemenea unei comori, atunci când suntem vorbiți de rău sau bârfiți în numele unor fapte bune.

Trebuie să mergeți la biserică până când veți simți că v-ați vindecat duhovnicește. Aceasta se va întâmpla atunci când nu va mai fi important pentru dumneavoastră dacă veți fi certat sau lăudat. Mai târziu vă veți bucura de cele întâmplate și le veți accepta ca pe o plată pentru păcatele săvârșite.

Supărarea o simțim doar în momentul în care sufletul nostru este bolnav. El trebuie vindecat cu o astfel de „baie de noroi”. Trebuie să-i răbdăm pe cei care ne supără și să ne pregătim să primim de dimineață până-n seară cuvinte de ocară. Spuneți-vă așa: „Diavolul vede că eu mă rog, mă mântuiesc, mă spovedesc, cum se cuvine și mă curăț. De aceea vrea să mă alunge din această biserică. Eu însă nu voi pleca! Dumnezeu mă va ajuta să rabd totul”.

Obișnuiți-vă să gândiți în felul următor: „Ziua în care nu voi suporta ocară va trece zadarnic”.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov),vol. 2, Ed. Sophia, 2009, p. 316)