Nu putem înţelege de ce un tânăr moare înainte de vreme, iar un bătrân chiar se plictiseşte de viaţă şi din pricina neputinţei oftează într-una, dar de murit nu moare. Domnul Dumnezeu, însă, în atotînţelepciunea Sa, cu iubire de oameni şi în chip nevăzut rânduieşte şi dăruieşte tuturor şi fiecăruia în parte ceea ce îi este de folos. Dacă viaţa cuiva se prelungeşte, înseamnă că acela este un binefăcător şi, dacă zilele altcuiva se curmă, aceasta se întâmplă pentru ca nu cumva răutatea să schimbe raţiunea lui sau vicleşugul să cuprindă sufletul lui. Astfel, Domnul Dumnezeu cu adevărată iubire de oameni rânduieşte totul şi tuturor ne dăruieşte ceea ce ne este de folos. Iar datoria noastră este ca şi într-un caz şi în celălalt, cu supunere copilărească faţă de Tatăl Ceresc, să spunem: „Tatăl nostru, facă-se voia Ta!”

(Sfântul Antonie de la Optina, Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 204)