De ce nu ne mai putem ruga astăzi cu aceași evlavie ca odinioară?
Cine crede cu tărie în Dumnezeu, se teme de Dumnezeu, Îl iubește pe Dumnezeu și se roagă Lui neîncetat, pentru că nu poate trăi fără de Dumnezeu, departe de Tatăl nostru Cel ceresc.
Nu ne mai putem ruga astăzi pentru că am uitat și uităm de Dumnezeu. Iar uitarea este înainte-mergătoare a îndepărtării de Dumnezeu.
Apoi, nu ne mai rugăm astăzi cu aceeași evlavie ca înainte pentru că am slăbit cu toții în credință. Cine crede cu tărie în Dumnezeu, se teme de Dumnezeu, Îl iubește pe Dumnezeu și se roagă Lui neîncetat, pentru că nu poate trăi fără de Dumnezeu, departe de Tatăl nostru Cel ceresc. Cred că slăbirea credinței în Dumnezeu este pricina cea mai mare a slăbirii rugăciunii în rândul credincioșilor. Tocmai de aceea sectarii amăgesc pe unii ortodocși, pentru că în locul rugăciunilor lungi ei vin cu cântări și predici, care atrag și încântă pe cei mai slabi în credință.
(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 252)