De ce nu pot înceta să mai ascult muzică rock?
Buna ziua! Ascult rock de 6 ani si incep sa ma ingrijorez de efectele acestuia asupra mea, mai ales ca ma informez pe tema aceasta. La inceput, eram fana unor trupe mai usurele, insa, pe parcurs, am ajuns si la black metal. De cele mai multe ori, m-am consolat cu gandul ca ignor versurile si ma bucur de linia melodica, insa m-am trezit de multe ori fredonandu-le fara sa vreau. Ma gandeam sa renunt treptat, incepand cu trupele despre care stiu sigur ca sunt sataniste, pentru ca nici nu se sfiesc sa o afirme. Mai sunt si melodii care binedispun sau care se potrivesc exact unei stari sufletesti. In general, sunt inclinata spre muzica medievala si simfonica, insa ascult si mult techno si electrobeat. As vrea sa fac o selectie, dar gandul ca pana si trupe dance din Romania ajung sa promoveze simbolic un anumit mesaj, imi da impresia ca nimic nu a mai ramas pur, bun de ascultat. Ati putea sa-mi spuneti sa ma rezum la muzica clasica, pe care o ascult deja cu placere, insa parca ar fi prea putin. Parca ar merge macar o chitara melancolica, din cand in cand, sau vreun ritm accelerat. Nu stiu pe ce sa ma axez si mi-as dori tare mult sa pot avea o lista clara cu melodii bune si mai putin bune. E normal ca atunci cand ma simt trista sa ascult balade, nu-i asa? Desigur ca o rugaciune ar fi mai indicata, insa eu am incercat mereu sa le imbin pe amandoua. Imi placea sa cred ca le pot separa, ca muzica nu-mi stirbeste cu nimic relatia cu Dumnezeu, ca e inedit sa asculti rock si sa mai mergi si la biserica. Ma consideram exemplul viu al faptului ca rockerii pot avea credinta si ca nu e obligatoriu sa se considere atei. Intr-un fel, mi-am luat rockul si atitudinea sumbra ca pe un scut in fata durerii. Speram ca voi fi lasata in pace si ca pot fi fericita si cu aceasta muzica. Chiar am sustinut pana in panzele albe faptul ca nu ma poate influenta un acord trist, insa, atunci cand sunt vesela, mi-e tare greu sa gasesc o melodie potrivita starii de spirit. Ceva ma retine, ceva ma atrage si nu stiu cat si cum sa tai din lista mea de preferinte. Daca n-ar mai fi rockul in top, as putea avea siguranta ca restul muzicii pe care o ascult e folositoare? Daca as ramane doar cu The Prodigy, sa zicem, trupa mea preferata, ar fi bine? Le-am studiat comportamentul si simbolistica si au suficiente ''dovezi'' compromitatoare, insa, in acelasi timp, au piese care imi plac, care ma fac sa dansez, sa ma simt bine. De multe ori simt o nevoie de a asculta o melodie de care mi-e dor. Nici macar muzica de la radiourile actuale nu e desarvarsita si atunci ma intreb care e diferenta dintre o Rihanna care suspina romantic pe o melodie cu mesaj subliminal si solistul de la Disturbed, care fredoneaza ragusit versuri despre lumea de azi si temerile sale. Incerc sa-mi impac sufletul si mintea si tot cu intrebari raman. Muzica a fost mereu un factor determinant al personalitatii, parca as renunta la mine odata cu ea. Cat sa pastrez si cum sa pastrez? Care e filtrul? Si cum scap de tendinta de a ma intoarce la niste melodii? Oare chitara a fost inventata doar pentru a instiga? Nu ar putea exista ritm si energie in absenta unui mesaj rau intentionat?
Genul muzical in sine nu are nicio legatura, totul tine de mesajul pe care il transmit versurile. Mesaje odioase si indemnuri nefiresti pot fi strecurate la fel de bine in muzica clasica, jazz, pop, dance sau orice altceva care suna mai bland in urechile noastre.
Filtrul este simplu de gasit: citeste cu atentie versurile si vezi ce vrea sa transmita respectiva melodie, cine sunt cei care o canta, ce afinitati politice au (in cazul in care au).
Eu pun pariu ca si in muzica rock, indiferent la care gen de rock ne referim, exista si oameni cu intentii bune, care canta din inima, nu doar descreierati si satanisti, dar trebuie sa-i descoperi.
Salut A,
Te inteleg perfect, pentru mine muzica rock era interesanta pentru ca initial a reflectat starea mea interioara prin care am trecut, ca orice alt adolescent, cu multa pasiune. Daca initial cautam ceva sa oglindeasca ceea ce simt, ulterior muzica pe care o ascultam ajungea sa imi defineasca starea interioara si asta ar fi fost un lucru dezirabil daca as fi facut intre timp trecerea la ceva care sa gadile urechile intr-un mod mai placut :)
Ti-as sugera sa faci un grup de prieteni (pe fb, whatsapp, unde vrei tu) cu care sa imparti muzica buna pe care o descoperi, pentru mine e mereu o bucurie cand imi trimit prietenii o melodie/un album fain.
Parerea mea umila dar sincera este ca ar trebui sa schimbi scara de valori potrivit careia asculti muzica, adica sa pui in primul plan pe cea care iti aduce liniste, alinare sufleteasca, sa o scoti pe cea care iti aduce melancolia ce poate duce la depresie si sa cauti mai putin placerea din muzica. Nu te impacienta, ai rabdare si cu timpul si ajutorul lui Dumnezeu se vor aseza firesc la locul lor.
Daca muzica rock in ansamblul ei instiga, ce putem spune despre "manele" sau despre videoclipurile pop de la TV care incurajeaza clar legaturi nefiresti intre persoane de acelasi sex? Nu toata muzica rock este satanista, unii cantareti chiar dau dovada de cunoastere a Sfintei Scripturi iar unele mesaje sunt cele bune dupa parerea mea. Insa, unde cred ca gresesc chiar si acestia, este faptul ca omenirea este privita ca decazuta iremediabil, condamnata, fara sperante si uneori manifesta o revolta exagerata.
Asa cum spunea parintele, sa intelegem mesajul piesei si sa ne ferim de cele care sunt impotriva adevarurilor Sfintei Scripturi.
Nici ritmul muzicii nu cred ca este indiferent. Dupa cum stim combinatia sunetelor are un efect asupra psihicului. Sa nu uitam de cele 8 glasuri ale muzicii psaltice. Deci atentie ce ascultam. Filtrul este Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti si ale preotilor. Doamne ajuta!
Eu ascultam din toate genurile de muzica câte un pic. Acum ascult doar Paraclisul Maicii Domnului. Este minunat!
Si eu am ascultat - si inca mai ascult, dar foarte rar - metal, pana la death metal. Nu e nici o diferenta intre rock si celelalte genuri, totul e corupt si nu e vorba de versuri, ci de duhul lor. Toate au un duh pe care ti-l transmit cu cat asculti mai mult. Problema e ca noi avem inca acelasi duh din moment ce ne mai face placere sa ascultam. Chiar si muzica clasica poate vatama. Singura recomandare ar fi Arvo Paart care s-a convertit la ortodoxie si muzica lui este facuta in acest duh. Eu nu reusesc sa-l ascult, sunt obisnuita cu ritmurile sincopate si nu recationez la altceva. Imi place muzica psaltica dar nu pot sa o ascult asa de dragul melodiei, si nici nu e bine pentru ca e rugaciune si trebuie sa fim atenti la cuvinte. Parintele Marcel de la Oasa avea o conferinta pe tema muzicii. Parintele a avut trupa de rock inainte, poate nu ar strica sa vorbesti cu sfintia sa.
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
Doamne ajută!
În primul rând, vreau să îți mulțumesc pentru gândurile pe care le-ai așezat în scris. Sunt convins că nu ți-a fost ușor, dar în același timp sunt convins și de faptul că mărturia ta îi poate ajuta și pe alți tineri în selectarea cu atenție a muzicii pe care o ascultă.
Discuția despre muzica rock și modul în care o persoană care se declară a fi credincioasă se raportează la ea este una foarte lungă. Îmi dau seama că nu îți este ușor. Dincolo de argumentele „contra” pe care tu singură le-ai descoperit, mă gândesc că cel mai puternic argument ar putea fi chiar starea aceasta de incertitudine în care te afli. Muzica trebuie să te bucure, să te liniștească și în nici un caz să te arunce în deznădejde sau să îți creeze un fel de dependență de ea. E clar că în privința muzicii rock există lucruri care sunt rupte total de firesc, de normal. Chitara a fost creată pentru ca sunetele ei să bucure sufletul, însă, la fel de ușor, ea poate fi folosită pentru a blasfemia numele lui Dumnezeu (așa se întâmplă adesea în cazul unor melodii heavy și black metal). Filtrul la care faci referire nu-l poți descoperi decât dacă încerci să pui ordine în viața ta sufletească. Sufletul omului Îl caută pe Dumnezeu, iar noi, adesea, în loc să îl ducem către Dumnezeu, îl ducem către niște surogate care, efemer, pot bucura sufletul. Cred că muzica, indiferent de gen (cu excepția, desigur, a celei religioase), poate deveni un astfel de surogat pentru un suflet care caută... Dacă ai un duhovnic, spovedește-te cât mai des, iar dacă nu ai, atunci nu sta pe gânduri și caută-ți. Mergi la biserică, roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze și să te ajute să alegi calea cea mai bună care să te apropie de El. Încearcă să îți diversifici gusturile muzicale și ferește-te de orice fel de muzică sau melodii prin care Dumnezeu este blasfemiat.
Îți doresc înțelepciune și putere de la Dumnezeu!
pr. Andrei