De ce primim Sfânta Taină a Botezului când suntem prunci?

În schimb, eu ştiu aşa: „Cel care nu se naşte din apă şi din Duh nu intră în Împărăţia Cerurilor!”.

Mie mi-a spus cineva că nu putem boteza copiii pentru că n-au conştiinţă. Conştiinţa nu este niciodată măsura propriei noastre măsuri. Noi nu ne botezăm în apa lu’ mama şi-a lu’ tata. Nu zicem crezul lu’ tata. Zicem Crezul Bisericii! Dacă vrem să fim uniţi. Dacă nu – bine, pa! Ne ţine cineva?

Am şi eu câte o tanti de asta aşa, foarte sclifoteşită, care vine şi zice: „Părinte, dar îl botezaţi în apă?!”. Zic: „Coca Cola n-am!” „Şi daţi cu ulei?” „No, o şaorma, ceva...” Nu-ţi convine, te duci la alt sector. Asta e! În schimb, eu ştiu aşa: „Cel ce nu se naşte din apă şi din Duh nu intră în Împărăţia Cerurilor!”. Şi asta nu-i pe certificat de garanţie. Adică nu ne naştem şi primim un certificat pe care scrie: „Prin prezenta, se adevereşte că eu, îngerul păzitor, aduc la cunoştinţa părinţilor că acest copil va prinde vârsta la care să înceapă să creadă el că le ştie pe toate şi să-şi aleagă religia”.

Noi nu ne naştem nici cu piese de schimb, nici cu certificat de garanţie. Atunci, ca să evităm urcarea pe rampă şi alunecarea de pe ea, omorâm moartea, care indiferent de vârstă, este un act obiectiv. Subiectivă este doar asumarea omorârii morţii.

(Părintele Constantin Necula, Bucuria darului, Editura Agnos, Sibiu, 2017, pp. 85-86)

De la același autor

Ultimele din categorie