Copile, Hristos este Mântuitorul lumii. Aceasta ne învață și Sfânta Scriptură, și Părinții Bisericii, și întreaga noastră Tradiție.

Citim în Sfânta Scriptură: „Știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42), adică Hristos. În altă parte, Sfântul Ioan Evanghelistul scrie: „Noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii” (I Ioan 4, 14). În altă parte, Scriptura ne învață că: „N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea” (Ioan 3, 17).

Și, ca să nu aduc toată bogăția de învățături și de texte scripturistice, îți voi prezenta însuși cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice despre Sine: „N-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea” (Ioan 12, 47).

Dar nu numai Scriptura Îl numește pe Hristos Mântuitorul lumii. Sunt o mulțime de referiri ale Sfinților Părinți care ne învață că Hristos este Mântuitorul lumii. Vom prezenta câteva numai. Mai întâi voi face referire la răspunsul Sfântului Macarie Egipteanul la întrebarea: De ce S-a numit Hristos pe Sine Mântuitorul lumii? „A mântuit și mântuiește pe om și lumea, este numit Mântuitor pentru că mântuiește pe cei robiți”. Și, firește, vrea să spună pe cei robiți duhovnicește, pe cei robiți și încarcerați de către diavol, precum în povestioara noastră.

Sfântul Hipolit ne învață: „A venit Mântuitor ca să îi strice pe oamenii cei fără de lege și pe demoni și să-i salveze pe cei buni”.

Sfântul Atanasie cel Mare ne învață că „lumea s-a izbăvit de către Hristos și nu de către altcineva aparținând lumii acesteia, căci din lume nimeni nu putea să mântuiască lumea”.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 134-135)