Ca să lămuresc mai bine pentru ce sunt aşa de mâhnit, scriu mai clar pricinile scârbei mele:

- sunt mâhnit, suflete al meu, pentru că aş fi putut multe fapte bune să fac şi multe bunătăţi să-mi agonisesc în această liniştită viaţă de mănăstire şi, pentru că nu m-am silit deloc, am căzut în nişte prea grele patimi.

- sunt mâhnit mai ales că după ce-mi văd patimile mele nu mă silesc deloc să scap de ele, ci privesc uneori nepăsător, alteori deznădăjduit spre ele. Sunt mâhnit mai ales pentru aceste patimi mari: o nesimţire şi totală amorţire a sufletului meu. O mare lenevire în lucrarea poruncilor şi făgăduinţelor ce le-am dat. Apoi: nu am dragoste curată de Dumnezeu şi de aproapele, nu am lacrimi şi suspinuri în inimă pentru păcatele mele. Nu am răbdare în ocări şi osteneli. Nu-mi înfrânez limba, pântecele şi toate simţurile. Râd, glumesc, povestesc, dorm, mănânc mult, fără nici o grijă. De m-aş fi silit cu ajutorul Domnului, eu trăiam azi o altă viaţă cu totul nouă şi plină de fapte bune. De asta mă tănguiesc, că am atâta nor de patimi şi nu caut să mă îndreptez deloc, ci tot amân până la moarte.         

- mereu mă chinuieşte această grea întrebare: oare voi putea eu fi mântuit după felul meu de viaţă, aşa cum îl trăiesc, sau trebuie să mă lupt până la sânge ca să mă pocăiesc până mai am vreme? Deci cred categoric că numai de mă voi pocăi sincer, mă voi putea cu adevărat mântui.        

Dar când oare mă voi pocăi? Până când voi amâna ziua aceea? Că iată astăzi e vreme potrivită, deci acum trebuie să-mi răstignesc cu Domnul Iisus Hristos patimile mele şi să îngrop toate fărădelegile făcute, pentru ca să trăiesc o viaţă nouă. Cred că de mă voi îngropa cu Domnul Iisus în mormântul ascultării desăvârşite, voi putea sigur să înviez cu Domnul la o viaţă mai plină de nespuse bucurii.

Aceasta e salvarea, dragul meu, deci scoală-te să mergem de aicea, sufletul meu, să pătimim cu Domnul Iisus, să ne răstignim cu El şi să ne îngropăm cu El şi aşa vom putea învia la o viaţă nouă.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 125)