Uneori, prin glas strigă credinciosul: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu[1] și iarăși: Doamne, auzi rugăciunea mea și strigarea mea la Tine să ajungă[2]. Și iarăși: Către Dânsul cu gura mea am strigat și L-am lăudat cu limba mea[3]. Altădată, iarăși când vorbește liniștit și tăcut, cel ce se roagă numai în inimă se roagă: Rugatu-m-am Feței Tale din toată inima mea[4] și iarăși Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale[5]. Și aprinsu-s-a inima mea și rărunchii mei s-au schimbat[6]. Și în altă parte iarăși: Va veni un om cu inimă adâncă și va fi lăudat Dumnezeu[7]. Și astfel se continuă exprimarea calitativă a durerii omenești prin rugăciuni, implorări, cereri, mulțumiri, slavoslovii și prin orice alt mijloc considerat potrivit ca să se facă cunoscut dumnezeieștii bunătăți, nevoia omenească.

Psalmistul împarte încă și în perioada celor douăzeci și patru de ore după felul rugăciunilor lui: De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale[8] și iarăși ziua și noaptea am strigat înaintea Ta[9] și La miezul nopții m-am sculat și Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale[10] și în altă parte, iarăși: Din zori m-am sculat și am strigat; întru cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale[11]. Și iarăși seara și dimineața și la amiază și în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne.

(Gheron Iosif Vatopedinul, Cuvinte de mângâiere, Editura Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte, 1998, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)

[1] Ps. 129, 2.

[2] Ps. 101, 1.

[3] Ps. 5, 16.

[4] Ps. 118, 58

[5] Ps. 9, 1.

[6] Ps. 72, 21.

[7] Ps. 63, 8.

[8] Ps. 118, 164.

[9] Ps. 87, 2.

[10] Ps. 118, 62

[11] Ps. 118, 147-148.