Jocul copilăresc presupune creativitate. Copilul creează singur o lume în care el trăiește. Această lume este una îngerească și neprihănită.

Când un copil se așează în fața calculatorului, în fața lui se deschide o lume denaturată de patimi, creată de oameni maturi. Cel mai mare pericol este că adulții introduc în sufletul copiilor patimile lor și deseori le atribuie roluri care nu le sunt caracteristice, nici după vârstă, nici după dezvoltarea lor duhovnicească.

Un astfel de joc, în loc să dezvolte copilul, nu face decât să denatureze viața lui duhovnicească, să-i clatine psihicul și ca rezultat apar boli nervoase sau chiar nebunia. Cea mai mare parte a acestor jocuri se caracterizează prin violență și agresivitate. Ele sunt o metodă de a-l distruge pe om.

(Preot Evgheni Șestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, p. 158)